Marturia mea

Totul a inceput in cadrul unui program de martea si joia. Elevii cu cele mai bune rezultate erau invitati , – drept rasplata – sa faca parte dintr-un program de rasplatire a eforturilor lor, un program pe care il desfasura Scoala Generala nr.2 Cavnic cu organizatia crestina non-profit Centrul Crestin Cavnic. In cadrul acestui program , copii aveau un timp in care mancau, apoi un timp pentru facerea lectiilor sub supravegherea atenta a doamnei director Maria Perciovici ( directorul Scolii Generale ) iar dupa lectii o ora de jocuri si de lucru manual ( craft ). Intr-o joi , tin minte ca am fost invitat si la capela de duminica , unde veneau copii din oras pentru lauda si inchinare , distractie si consiliere ( pentru cei care aveau nevoie ). In prima duminica am fost, si sincer, nu prea mi-a placut. Asa ca am lasat-o mai moale si in urmatoarele 2 duminici nu m-am mai dus. In a 4-a duminica , insa , cand am vazut ca am fost taiat de pe lista cu prezenta , am hotarat ca ma voi duce de acum incolo in fiecare duminica. La inceput , in primele 2 duminici , a fost greu si a treia am zis ca nu ma mai duc. Insa pe la ora 12 fara 10 minute ( la ora 12 incepea programul ) am simtit o dorinta puternica sa fiu in locul acela , alaturi de ceilalti copii de varsta mea. Parca atunci se schimbase ceva. Am inceput sa fiu mai deschis, sa ma bucur mai mult, sa fiu mai atent la lauda si inchinare si la lectiile cu tema biblica. La un moment dat atat de mult mi-a placut incat am zis ca niciodata nu voi mai pleca de acolo. Cu timpul am ajus sa cresc in Evanghelie si sa  stiu tot mai multe despre Domnul Isus si despre mantuire.

La inceputul lunii august din anul 2005 a avut loc tabara Peniel, la care am participat si eu. Tin minte ca eram inebunit de felul cum canta Decean si imi placea foarte mult sa cant si eu la lauda si inchinare.

In data de 5 august , intr-o seara ploioasa si rece de vara ,  mi-am predat viata in mana lui Isus. A fost o seara minunata , cu lacrimi de fericire si bucurie. La 2 zile dupa ce m-am predat in mana Domnului, tot seara , am primit Botezul cu Duhul Sfant. A fost o tabara minunata , o experienta noua , pe care niciodata nu o voi putea uita.

Cand m-am intors acasa din tabara ,i-am povestit mamei mele toate experientele minunate care le-am trait acolo . Tin minte ca mama statea in pat iar eu langa ea in genunchi, ii povesteam transformarea mea. La un moment dat, am inceput sa tremur de emotie in timp ce vorbeam si mama mea era atat de socata de transformarea care s-a petrecut in mine , incat nu putea sa zica nimic, doar sa aprobe din cap. Tot mama mi-a zis ca mai am o matusa pocaita, cu care nu prea am avut tangenta. Am aflat ca matusa era botezata si ea cu Duhul Sfant numai ca problema era ca ea era in Spania. La scurta vreme dupa ce m-am intors din tabara, a venit si Mihaela din Spania. Tin minte ca atunci cand i-am zis ca am Duhul Sfant , a zis asa ” Domnul sa te binecuvanteze” si a inceput sa planga. Am inceput sa merg la biserica penticostala din oras, sa particip la grupul de rugaciune unde mergea Mihaela , si am inceput sa ma rog impreuna cu ea pentru familia mea si pentru fratii ei. Mama si Mihaela sunt surori, si pe langa ele mai au inca 10 frati. Mihaela a avut primul rod din fratii ei . Pe Angela. Dupa aproape 2 ani de staruinta, pentru familia mea , mama a intrat pentru prima oara in biserica si la saptamana de evanghelizare , in februarie s-a predat. Atunci au urmat si celelalte roade ale lui Mihaela : Nelu , Andra , Persida , Nelus , Florina si Loredana. Toti 7 ( inclusiv mama ) s-au botezat in 5 august 2007, exact la 2 ani dupa ce m-am predat eu in mana Domnului. In data de 15 iunie 2008 s-au mai botezat inca 4 membri din familia noastra. In total 9 frati cu mama , sotia lui Nelu , sotul lui Angela si nepotii ei Iosif si Liana. Acum, toti staruim impreuna pentru restul familiei nemantuite, si , daca doresti , poti sa ne sprijini in rugaciune , drag cititor. Aceasta este marturia mea , pe scurt.;)